A trecut o luna de zile de cand am lansat Gospodari.info.
Mai in gluma, mai in serios saitul a fost accest de aproape 8000 de oameni si a generat aproximativ 20000 pageviews, respectiv 25 de giga de trafic, intrand astfel cu pasi grabiti in top 100 Trafic.ro la categoria bloguri.
Da, stim ca altii au 8000 intr-o singura zi. Calitate, nu cantitate! Facand o medie fiecare vizitator a citit cel putin un articol, daca nu doua, ceea ce e imbucurator. Ideea a fost imbratisata relativ repede de public. Mailuri am primit zeci, dar si muie. Multumim Blogosferei romanesti pentru sustinere, se stie.
Un aspect de punctat: am reusit sa cooptez inca o persoana care sa scrie pe blog, Andrei. Profilele sosesc curand.
De ce sunt ma vanzatoarele atat de scarbe si de naspa? Cu ce le-am gresit eu lor? De ce sunt vesnic frustrate si vaci?? Sunt prost platite?? Asta scuza nesimtirea? Pai ce pana mea, voia aia de la viata si n-a ajuns? Voia sa fie balerina? Voia sa fie scriitoare de succes, cantareata de muzica pop si a ajuns vanzatoare? Asta e explicatia? Deci eu nu inteleg…
Tipologii: scârba supremă
O intalnesti la minimarketu’ de vizavi. Deja contextul nu e favorabil. Ea are patron tigan, burtos si semicizelat, care s-a imbogatzit de pe urma unei carciumi ordinare, care pute a borhot.. Patronul si-a extins afacerea, deschizand un jaf de magazin plin de parizer prost, numindu-l “minimarket Danicom” sau “liviu prod” sau simplu “diana” - alegere oricum neinspirata, care semnifica numele lui, al nevestei sau al fetei. Pe vanzatoare, (de regula o umflatzica creata sau tunsa scurt), o gaseshti molfaind un sandvis, (probabil, patronu a fost mana larga ..si pe langa salar’, i-a promis ca poa’ sa-si taie si niste parizer) pitita dupa frigiderul ala-vitrina, compus din 2 rafturi, si decorat cu servetele d-alea in forma de triunghi. Ea nu te baga in seama. Te observa, dar mananca in continuare. Tu, esti baiat finut si o mai lasi putin, te faci ca te uiti la altceva.. Cand in sfarsit iti faci curaj, tusesti discret si zici bland ca vrei 2 paini.. ea iti zice printre plescaituri: “ai zis ceva baiatu?” Ii mai spui o data, apoi sictrita ca ai deranjat-o doar pt atat, isi ridica un pic barbia si zice “ia-ti-o si tu de acolo”. Daca totusi se ridica, (semn bun,ca ai putea totusi sa indraznesti sa-i ceri si o sticla de suc), iti arunca painea repede intr-o punga si o auzi in nesimtirea ei suprema, spunand “Ma mai tii mult cu mana intinsa?” (tu nu greshisesi cu nimic, decat ca intre timp, te uitai la vitrina de sucuri).
* Exista si cazuri extreme de scarbenie.. eram la cofetaria unde chiuleam noi de regula in liceu si vanzatoarea a acuzat-o pe Oana ca ar fi bagat in geanta 500 de mii care erau pe jos, scapati de e o femeie aiurita care a inceput sa faca circ ca nu-si gaseste banii. scarba de vanzatoare, o tzaranca autentica, roscovana in obraji si cu breton, a gasit repede solutia: “I-a luat fata aia!” *
Semiscârba
E probabil aceiasi vanzatoare, dar dupa ce-a mancat.. sau alta vanzatoare, tot genul placid, oricum fata de la tara, venita sa faca cariera la oras. O intalnesti pe la aceleasi obosite magazinashe, si minimarkete ptr cateva blocuri. Are fatza mai senina, dar cocheteaza mereu cu o doamna care are copil si care ii face vanzare la napolitane si ciocolatzele .. Bineinteles ca nu te baga in seama, si isi continua glumele cu doamna respectiva, zicand ceva de genul “sa-l vedeti mai duomna si pe-al meu ce strengar e… a plans la tacsu ca vrea calculator” Ii ceri tu acolo un pachet de tigari, ti-l da repede sa scape de tine, fiind cu o ureche atenta tot la doamna aia care intretimp se vaita ca ala mar’li al ei da capacitate. II intinzi banii, ea se uita degajata la ei si zice “a, pai n-am sa schimb”.. dandu-ti de inteles ca in cazul asta nu prea sunt solutii.. daca totusi te vede descumpanit, iti propune sa te duci la magazinul de vizavi sa schimbi.. Exista si situatia sa aiba schimbat si sa-ti dea numai monede de 500 si o mie. Semiscarbele cand se aduna laolalta tind spre scarbe supreme. Adica 2-3 vanzatoare care lucreaza in acelasi magazin. Impreuna sunt mai puternice. Isi vorbesc intre ele cu “fai, tu esti nebuna?” si rad ascutzit si zgomots. Am facut o dat greseala sa intreb “aveti oua?” S-a uitat asa la mine si cu un zambet tamp pe fata mi-a raspuns “eu sa am OUA?!?” si au inceput sa rada intre ele vreo 5 minute si nu se mai opreau.. si radeau… si erau vaci.. si am plecat scarbit. Diferenta intre semiscarba si scarba suprema e ca de aia semi ti-e mila si de aia suprema ti-e frica (e un fel de soup nazi)
Scârba soft
E genul mai bland. singurele defecte ale ei fiind ca e tot nesimtzita, gen iti da lama orbit in loc de 4 mii rest, nu spune “multumesc” dupa ce cumperi… Iti numara banii de mai multe ori, iti da si cate o hartie mai rupta, iti da suc cald ca sa nu mai lipeasca alta eticheta. se face ca nu vede ca e aceeasi sticla si la rece.. Insista sa cumperi daca te razgandesti.. isi permite uneori intimitati de genul “ia ma aicea cum iti spun eu.. si sa vii la mine, sa-mi spui ca nu ti-au placut.” etc.. In general e si patroana si vanzatoare.. daca e casiera la carrefour, nu-ti zambeste..
Stiti Gospodarul ala clasic? Apare in scena Gospodarul Junior. Odrasla Gospodarului Suprem. Gospodarul Junior a fost crescut cu Bibelouri si mileu, Calculator si mobila in rate, Dacia 1300 sau Oltcit, Frutti Fresh si Wincester. A trait undeva intr-un orasel de dimensiuni medii, apartament cu 2 camere nedecomandat sau garsoniera. Parintii Gospodarului Junior au lucrat la o fabrica de vopsea, functii obscure prin oraselul ala pricajit. Cum fomea a fost mare capii familiei si-au luat inima in dinti, au pus piciorul in prag. Sa faca si ei un viitor lu’ ala mic. Nu?
Au plecat de la fabrica de vopsea pe ordonanta. Ordonanta (asa se zice la mine, nu stiu cum e la voi) e o chestie delicata. Cand pleci de la o interprindere, primesti o suma de bani ca compensatie. Sa nu-ti moara de foame copiii. Vorbim despre 1996-1998, ordonanta pe atunci era undeva gen 60 de milioane. Iti ajungeau sa iti pui termopane, mobila noua si un cuptor cu microunde. Maxim si un mixer! Pe vremea aia daca aveai termopan pe balcon erai profet. Ce sa mai o lungim aiurea, era saracie, nene!
Gospodarul tata isi da seama rapid ca bani s-au dus. Termopan, Mixer, Cric de dacie, etcetera. Banii se duc rapid si se anunta vremuri de restriste.Trebuie facut ceva! Gospodarul e bagacios de fel, se baga in seama cu toata lumea, trage cu urechia la toata barfele. Isi face contacte. E foarte speculant. Intr-un an, maxim doi, Gospodarul prospera. Cu sudoare acesta isi deschide un chiosc din ala de cartier. Incet, incet incepe ca afacerea sa ii mearga. Nooo, noo! Nu renunta la Dacie, o tine. Mai face un transport mic, o chirie ceva. E evreu!
Juniorul tinut pe Adria Cola si mancare de loboda se face mare. E la liceu si mai are 1 an pana la facultate. Gospodarul tata e foarte orgolios de fel. Isi vrea baiatul la Facultate la Bucuresti. Nu se pune el cu saracii de la el din scara blocului. Isi vrea baiatul bine, reusit. Investeste in viitorul juniorului. Gospodarul clasic isi da copilul la ASE. Acolo vrea el pentru ca auzit el ca acolo “se face carte”. Il vrea economist, nene. Sa lucreze intr-o banca. In sinea lui stie ca fi-su nu e in stare si ca o sa sfarseasca tot patron de aprozar, dar de’ orgoliul?! Dar sa revenim. Gospodarul clasic baga banii in meditatii si pregatiri suplimetare, face tot posibilul ca Juniorul sa ajunga la Academie, la Bucuresti.
Juniorul ajunge la Ase cu chiu cu vai. Pe relatii. Da ta’su doi porci, 10 cartoane de oua si 3 pauni si se rezolva. Are de unde, afacerea prospera. Am niste cunostinte care asa au facut. Saracia de copil care vedea branza topita doar de Paste, Craciun si ziua lui ajunge la Bucuresti. Incepe sa i se deschida noi orizonturi. Stiti si voi cum e la Bucuresti. Sta cu chirie intr-o zona decenta. Il tine ta-su. Initial, Gospodarul tot taran-bine-crescut ramane. Adidasi Nike cu blugi si tricou Kappa. Parfum Intesa! Il stiti! Taranul ala prost, dar cu bani, trimis la facultate de ta’su. Isi face prieteni Bucuresteni si stiti si voi cum sunt Cocalarii astia originali de Bucureusti, corect crescuti de mici. Masina personala, cluburi de fite lunea, miercurea si tot weekendul, KFC, Bauling si Biliard, Bvulgari, Armani sau alte branduri scrise cu majuscule aurite. Gospodarul Junior n-are inca nimic din astea desi are bani. Din cand in cand se mai duce in orasul sau natal, la misto asa. Baietii de la facultate au masina, toale Gucci. Deci femei! Gospodarul tata dintr-un orgoliu debordant ii cumpara masina. Pai ce sa ramana fi-su prostul clasei?! Nu orice masina! Vrea ca baiatul lui sa ii faca pe cocalarii aia ieftini din Bucuresti. Ii ia un seria 6, ceva filat. Are bani, intre timp si-a mai deschis un butic in alt cartier. Are si o firma de termopane, in plus face si jaluzele verticale, v-am zis ca se descurca. E antreprenor! Are de unde sa ii faca poftele micului sau cocalar in devenire. Nu se zgarceste. Ii ia Craisler din ala decapotabil. Sa rupa partzu alora din Bucuresti. Gospodarul junior nu se mai imbraca din Piata de la Rusi (respectiv Obor), merge in Baneasa Shopping City sau in Plazza.
E deja in anul doi de facultate. Nu mai mananca mancare de cartofi cu snitele trimise de ma-sa la borcan. Merge si mananca in Plazza Mall neaparat. Invarte pe deget cheile de la un seria 6 (in care asculta AKON la maxim). Sucareste. Langa? Langa un ghiul a la Giorgio Armani sau Bvlgari. Pai se poate? Fostul Gospodar Junior e acum Cocalar de Bucuresti. In weekend isi plimba pitipoanca la shopping. Pitipoanca e o tarfulita inca la liceu. Un clasa a 11-12, ceva fraged. Maiechiura Frech, spalata pe cap numai la salon, geanta Vuitton. Facatura, dar nu conteaza. Oricum nu stie nimeni! Cand vine vorba de cluburi sau baruri, ii gasesti in Planters (acolo au auzit ca vin straini si de’, unde sunt straini e loc de defilare), Bamboo (acolo intalnim cea mai mare concentratie de cocalari si pitipoance pe metru patrat). Isi mai fac veacul prin cafenele alea de pe Dorobanti. The Strip joaca la pititci pe langa Dorobanti, ce stiti voi? Acolo e mai buna cafeaua ca e 20 de RON. Nu stiti nimic, ieftinilor! Muriti!
In cursul saptamanii ii gasesti prin zona Romana-Universitate-Unirii. Frecventeaza cafenele in sitem de franciza. Le zice Turabo Cafe. Merg acolo pentru ca miroase a vanilie si au fresh de portocale, bautura preferata a cocalarului. Ai ghicit, fresh de portcale care mult mai delicios. Doar e 17RON unul.
Ii mai gasesti pe la etajul patru prin Unirii, sunt niste restaurante de semi fite si pe acolo. Seara ii gasesti la Bauling sau Biliard. In weekend cocalarii merg la munte la Sinaia unde beau o bere in Irish Pubul ala ordinar.
Gospdoarul-cocalar merge la film. Nu oriunde. Neaprat in Plazza Mall sau in Baneasa. V-am zis ca s-a deschis unu tare rau de tot. Acolo e de ei. Inca ceva. Neaparat la filme din alea proaste de actiune cu Segal. Ceva usor de digerat cu bataie, pistoale, agitatie. Codul lui Davinci si 300 se incadreaza perfect.
Despre gospodarul Corporatist, in special despre ala din Bucuresti. El isi zice Manager de ceva. (Despre ei cititi aici, merita!)
Ati fost vreodata in Bucuresti? Oamenii din Bucuresti sunt mai rau ca niste robotei din aia intorsi cu cheita. Nu stiu altceva in afara de Trezit - Spalat (optional) - Mers la servici - Stat la laptop 10 ore pe zi - Comandat mancare la caserola (din aia sanatoasa) - Intors acasa - Somn.
Eventual 2-3 basini, bucuria zilei. Daca si alea! Hehe!
Asta e programul unui Gospodar Corporatist de Bucuresti. Il intalnesti de cele mai multe ori in trafic, in metrou sau in RATB. Te impiedici de el la Gregoris sau la Coffe Right. Baga un Snack din ala al dreacu de scump, dar sanatos, nene!. Are iPod (’aia mai instariti, daca nu o posirca ordinara de mp3 player cu casti oribile). Dupa el, mersul cu metroul e momentul propice sa asculte o piesa, doua. Nu e destul ca sta toata ziua cu ochii beliti in lcd-ul de la birou si asculta Vama Veche (asa e la corporatii), gaseste ca e necesar sa asculte si in trafic.
In metrou isi verifica cele 2-3 telefoane de cateva ori. Unul de servici, unul personal si un Zapp pe care il foloseste pentru internet. Ar deschide si laptopul dar distanta intre statii e prea mica.
Are laptop si de fiecare data cand se duce sa manance undeva si dispune de Wireless (ex: McDonalds), Gospdoarul Corporatist isi deschide mandretea sa de Dell si se face ca lucreaza. Da bine la pizdulici.
N-am chef sa intru in discutii despre activitatiile de la birou ca i-as calca rau de tot pe cap, dar daca vreti va dau cateva linkuri spre niste articole fatale. Overall, la birou sunt mult mai programati decat in timpul liber. Timp liber = cand sunt in trafic din si spre casa. Si cand dorm.
In weekend? In weekend sunt liberi doar cand nu fac ore suplimentare, ca de’, alea se platesc dublu, asa e la corporatisti. Si cum in Bucuresti urla foamea, Gospodarul Corporatist ajunge sa lucreze 2-3 weekenduri/luna.
Intrebarea este “Ce face el in alea doua weekenduri cand e liber?”
Aici voiam sa ajung.
Gospodarul Corporatist de Bucuresti are tabieturile lui. Cand nu munceste in weekend are doua alternative. Iese cu colegii sai corporatisti sambata seara in cluburi fitoase. Are bani, ca d’aia lucreaza. In general il gasesti in Bamboo sau in cafenelele alea fitoase de pe Dorobanti. Daca e Duminica baga o fuga in Mall. Ala din Baneasa ca acolo “se poarta ultima moda”. Vinerea cand ies de la birou, pe la ora 7 jumate asa (ca e program scurt), Gospodarii Corporatisti de Bucuresti merg la Bauling. Nu in Texas, ma! Acolo e de studenti, numai saracii se duc acolo. Ei merg la Unirii Shopping Mall sau se duc la un Biliard in Plazza Mall Romania. Joaca o bila si baga 3 redbull, se duc acasa si zic ca s-au distrat.
A doua posibilitate e sa plece la munte. Fac vreo 5-6 ore (dar merita, frate!) pe DN1 pana acolo. La Sinaia, ma! Sinaia a devenit al 8-lea sector al Bucurestiului, e ca o prelungire. In zilele noastre sa te duci la munte inseamna sa te duci la Sinaia unde … nu stiu cat de munte e si sa mergi in Irish Pub’ul ala ordinar de acolo. Nu stiu cum ii zice, imi scapa pe moment. Dar e marfa, nene! Mi-au zis mie niste prieteni care se duc in fiecare sambata seara acolo sa bea o bere si sa joace un biliard. Se distreaza super!
Cand eram eu mai mic, oamenii se duceau la munte sa faca un traseu montan, sa doarma la o cabana in creierii muntilor, sa faca drumetii, expeditii, romantism, nene! Nu! In zilele noastre cand auzi pe cineva ca a fost la munte e clar ca a fost la Sinaia in Irish Pub’ul ala faimos. OldNickPub, ma. Ca mi-am adus aminte!
Si am si o surpriza pentru voi.
Click repede aici. De remarcat “TB SINAIA 2006″ si “Noi cu sefu’”
In ambele situatii se aplica o regula. Lunea (cand e zi de munca, da?! 11 ore se sta la birou), Corporatistul Gospodar de Bucuresti merge la servici la el (la birou) se lauda si povesteste colegilor sai cat de marfa s-a distrat el la munte. Daca e intai mai atunci e jale mare! Toti Corpodartistii se duc la mare. Nu la Mamaia, ma. Acolo e de semicocalari. Gospdoarul De Bucuresti se duce in Vama Veche. Nu a mai fost niciodata dar se duce ca a auzit el la colegii sai ca acolo e libertate. In plus, acolo baga muzica buna, nu ca in Bucuresti, ce stiti voi? De intai mai Gospodarul de Bucuresti e liber (si-a sacrificat ziua de Paste), dar pe doi mai nu. Asa ca el trebuie sa se invoiasca de la servici ( Iar??? ). Greu, dar se rezlva. Merge la un Superviser si ii povesteste oful. Se invoieste pana la urma dar Recupereaza el ziua aia intr-o sambata, nu e problema. Si in cazul asta Gospodarul De Bucuresti se lauda tot anul la prietenii sai sau la colegii de birou. Am fost la Vama, ce stiti voi. M-am distrat super. M-am imbatat.
Printer tabieturile lor intalnim foarte des: “Ma duc sa ma imbat asta seara!”. Gospodarul de Bucuresti munceste atat de mult de ii sar ochii din cap incat el se simte indeptatit ca o data, de ri pe luna sa se duca sa se imbete, sa se faca pula. Are voie, doar munceste, nu?. La fel, saptamana ce urmeaza o sa se laude la birou colegelor sale ca s-a imbatat crita, dar a meritat, frate!
Ei bine, dupa cum se vede, Gospodarul imbratiseaza din plin Crporatismul. E bine, nu e chiar comod, dar castiga o gramada de bani pe care apoi nu prea are timp sa ii cheltuie. E stresat de deadlineuri si rapoarte. In schimb are bucurii imense. Team Building (o spalatura pe creier), BONUSURI si transportul decontat.
Mai vreau sa precizez un mic aspect si am terminat. Va rog sa nu asociati mereu munca de birou cu corporatismul. Eu am asociat putin termeniii ca sa intru mai adanc in subiect. Sunt meserii de birou noncorporatiste. Ca de exemplu Secretara! Saaaau nu?! Si aia e Assistent Manager, nu? Gluma!!!!!!!!
Despre mine ce sa va spun? Scriu din frustrare ca nu sunt si eu unul de-al lor.
Related: Evz.ro scrie despre Bufonii Corporatisti. Postul e vechiut, dar merita!
A nu se intelege gresit, cum ca le-as da dreptate celor din dreapta. NU!
Filmul e asa, recreational. Ca sidenote!
Curentul Emo intr-o mie si ceva de cuvinte.
Emo = Cocalarul accesorizat
Sunt revoltat. Va zic cinsitit. Nu, nene, nu ii inteleg. Daca ei nu fac nici cel mai mic efort sa fie intelesi, nici eu nu le acord nici cel mai mic semn de toleranta. Si parerea mea conteaza pentru ca sunt cineva.
Imi asum valul de hatemail care o sa vina. Exista moderare.
Da, stim ce inseamna Emo nu trebuie sa ne spuneti ca vine de la cuvantul Emotional si ca voi sunteti niste speciali. Wikipedia e prietenul nostru. Ma pis pe finetea voastra!
Nene, am sieu emotii. Toata lumea are. Asta inseamna ca trebuie sa ma exteriorizez intr-un asemenea hal? Dar … ca fiecare generatie si pustimea asta are dreptul la un curent. La un element cool.
Daca eu si Adi ascultam Dr Dre pe casete piratate (d’alea la 10 mii), aveam sapca Timberland si ca coolness factor facem baie la pula goala in garla la 12 noaptea cu gagici, beam fondul scolii dupa ore, ei bine, tanara generatie, emokizii astia din zilele noastre au ca activitate principala intalniri la Unirii la Mc Donalds sau la iesirea din fata de la TNB, fac posta o sticla de pepsi la jumate si asculta Tokyo Hotel.
Acu puneti voi in balanta. Noi macar mai puneam mana pe o tata, labarii astia o freaca zilnic.
Ba, dar ce ma enerveaza pizdulicele astea la 15 ani care se lauda ca asculta Tokyo Hotel si zic ca ele sunt mai nebune, asa. Hai sa va zic, eu chiar ii apreciez pe aia de la Tokyo Hotel, nu stiu cine sunt, ce stil, nu stiu nici daca am scris corect numele. Nu ma intereseaza magariile astea, detaliile, dar ii apreciez. Ca si pe fondatorii Hi5. Intr-adevar au creeat o mare pacoste pentru noi, dar pentru aia am numai respect pentru ca au stiut sa faca miliardul pe carca fraierilor. Tare frumos cred ca e sentimentul.
Sunt doua categorii de Emo. Asa vad eu aspectul.
Primii sunt aia care au tercut dealungul vietii prin diverse necazuri, morti, raniti, innecati. Deci necajiti. sunt aia care vor sa aatraga atentia asupra lor si vor sa fie compatimiti. Degeaba, baieti. Uite d’aia nu ni se mai scoala noua dimineata ca avetivoi necaz. Nu intereseaza pe nimeni, asta e adevarul. De multe ori astia sunt radicali, nu-si mai vad scopul in vata, vor sa se arunce, sa se taie sau sa se curenteze. Fatalisti!
A doua categorie de emo sunt aia care au vazut ei sau au auzit ca e coll sa asculti tokyo hotel sa te imbraci in dungi roz si sa ai cercel in ochi.
Astia pe langa faptul ca sunt niste cocliti ordinari suntniste ieftinii care fac lucruruile pentru ca sunt la moda. Astia sunt fricosi si nu vor sa se sinucida, nu se merita. Bine ca nici primii nu sunt sinucigasi adevarati, aia 2 sau 3 sunt cazuri singulare, dar va zic zic ca e decat gura de ei. Pune-l sa se arunce sa vezi cum o da cotita.
Ca subcategorie avem MinimalistiiEmo. Un derivat al curentului Emo, dar care nu asculta Tokyo Hotel. Asta e diferenta.Ei se vor de sine statatori, dar tot dracul ala e. Astia asculta niste pocnitori ordinare ale unor digei obscuri de prin vest. Minimalistii avuti au iPod, merg la Tiesto sau Armin si baga pastile ieftine din caramida macinata. 3 la 10 mii.
Isi dau gaurii in nas, urechi, burice, sprancene, nas, urechi, si-si baga cercei cat mai (stim ca nu are grad de comapratie, dar na) imensi si lanturi stralucitoare (semicocalari), poarta tricouri roz(pretty gay, as spune), adidasi Converse cu 3 numere mai mari (neaparat sa fie mari, nene!), tenisi all star, blugi negri sau rosii, sireturi maro sau roz, neaparat sa fie groase, cat mai groase, pantaloni super mulati mar sau negrii, neparat doua sau trei curele cu zimti din aia de lesa de caine, bratari de piele in exces. Machiajul cu fard si creion negru e un must in viata unui emokid. Neaparat tricouri cu insemne pacifiste sau Che Guevara. Marea majoirtate nu au nici cel mai mic habar ca Che a fost un revlutionar basit. Are steluta? Are! E bun deci, il purtam. Prieteni, Wikipedia e si prietenul vostru.
La baieti e imperativ necesara placa de par. Baieti, am si eu o prietena.Are si ea placa din asta, dar sincer, o folsoeste mult mai rar ca voi. Si e FATA. Se aude?
Facand o medie fiecare vizitator a citit cel putin un articol, daca nu doua, ceea ce e imbucurator. Ideea a fost imbratisata relativ repede de public. Mailuri am primit zeci, dar si muie. Multumim Blogosferei romanesti pentru sustinere, se stie.
