Gospodarul îşi ia compiutăr.

Elaborat de: Surică Mosor

Mare sărbătoare, mare. Gospodarul îşi ia compiutăr.

Înainte de asta, are de îndeplinit un proces foarte complex. În primul rând, cu câteva săptămâni înainte acesta începe să-şi caute giranţii. Gospodarul autentic e autster, nu are cash şi cumpară mereu pe credit. Chiar dacă e vorba de Credit doar cu Buletinul, el are nevoie de o grămadă de formalităţi pentru că nu îndeplineşte condţiile prevăzute în steluţa douazeci din oferta Altex. Astfel el trebuie să-şi caute doi giranţi, să umble după adeverinţe care mai de care mai dubioase, semnate şi răsemnate de directori uzinei unde acesta este angajat. Între timp, în tot procesul acesta de strângere de foi, Gospodarul-tată sau Gospodina împraştie vestea prin bloc. E eveniment mare când se fac achiziţii în casă.
Merge la vecina-sa şi îi povesteşte despre intenţiile sale.

“Le iau şi eu la ăştia micii compiutăr, să aibe pentru scoală, să înveţe.”
Se apropie ziua cea mare, tensiunea în casă creşte din ce în ce mai mult. Dacă odraslele sunt neastâmpărate, Gospodarul autentic recurge deseori la arma secretă: “Dacă nu sunteţi cuminţi, nu vă mai cumpăr!
Ziua cea mare a venit. Marţea! Gospodarul nu face achziţii lunea sau joia că e superstiţios, nu dă bani din casă.
Se învoieşte de la uzină la ora unu şi merge acasă să-şi ia copiii şi nevasta. Are în compania sa un coleg de servici care se pricepe el mai bine la calculatoare, pe post de sfătuitor. Un nene Inginer.
Ajung la Altex (sau Flanco, Dommo, tot aia e) unde un nene le prezintă oferta de calculatoare. Gospodarul tată exclude din start variantele unde nu vede scris “PENTIUM”. A auzit el de la o colegă de servici, de la birouri că Pentrium e tare. Şi neapărat să fie 4! Pe vremea Gospodarului nu existau Core Duo sau alte măgării din astea, ca acum. Alegerea era simplă: Citeste mai mult…

Profil de gospodar (partea întâi)

Elaborat de: Surică Mosor

Gospodarul iese de la servici la oră 3, când sună fabrică. Foloseşte maşină personală, în cazul gospodarului mai avut e vorba despre o Dacia roşie, Zâmbetul lui Iliescu, pe gazolină.

Cum trăim vremuri austere de cele mai multe ori Gospodarul vine de la servici cu transportul în comun. Are mereu la el bilete compostate de RATB, cu numărul de imatriculare al maşinii pe spate, aşa evitând risipă de bani pe care o implică un abonament pe o singură line, o face din zgârcenie de cele mai multe ori. Mereu înjură traficul greoi şi condiţiile din autobuz, aglomeratiia şi da vină pe sistem “Futu-ţi ministerul mă-tii. O ţară de hoţomani!”, da nu vede că el e unul dintre ei.

Gospodarul clasic stă la bloc, în general bloc de patru etaje. Se opreşte înainte la non-stop’ul din colţ să-şi cumpere Wincester pentru el, Frutti Fresh pentru aia micii şi dacă e zi de salariu o ciocolată Poiană, dacă nu Eugenia, Măgură, sau ROM. După posibilităţi.

Mereu intră în scară blocului prin spate să evite Administratorul de la ghişeu care o să îi aducă la cunoştinţă datoriile la întreţinere şi apa. Gospodarul intră prin spate sau evită orele de lucuru ale “ascociatiei”. Dacă lucrează da noapte, e la tură, face cerere de scoatere de la întreţinere. Asociaţia e de foarte multe ori o cămară obscură la intrarea în bloc unde stă un nene bătrân care se ocupă cu Întreţinerea. Când a reuşit să evite asociaţia, merge repede la avizier scoate o foicia şi un creion şi notează vecinii care mai au datorii la întreţinere. Se complace că nu e singurul şi se simte puţin mai uşurat. Se opreşte în faţă căsuţei poştale să o verifice. Ştie că e goală dar se opreşte doar că nu meargă cu ţine în lift. Dacă se întâmplă vreodată să nimerească cu vreun vecin în lift poartă discuţii de convenienţă sau îşi lăuda copii că au ajuns la facultate bună (ASE), în Bucureşti.

Gospodăria. Apartamentul. Citeste mai mult…

Page 5 of 5«12345